Scurt istoric privind evidenţa persoanelor

In România, evidența persoanelor a luat ființă în anul 1949, prin înscrierea în evidență a tuturor locuitorilor țării și eliberarea actelor de identitate tuturor românilor care au împlinit vârsta de 14 ani.

Înscrierea în evidența persoanelor s-a realizat prin întocmirea unor fișe personale care au constituit evidenta locala si centrală, datele înscrise în aceste fișe fiind actualizate, in sistem manual, ca urmare a modificărilor intervenite in statutul civil al cetățenilor, in cazul schimbării domiciliului ori al eliberării unui nou act de identitate.

In anul 1990, s-a impus ca o necesitate modernizarea evidenței persoanelor, astfel încât a fost reglementată și s-a realizat, prin preluarea in sistem informatic a datelor existente in fișele de evidență locală manuală, înființarea Registrului Național de Evidență a Persoanelor ca principală parte componentă a Sistemului Naţional Informatic de Evidență a Populației.

Registrul Naţional de Evidență a Persoanelor reprezintă ansamblul datelor cu caracter personal ale cetățenilor români rezultate in urma procesării automate, într-o concepție unitară, în scopul cunoașterii numărului, structurii și mișcării populației pe teritoriul țării. Acesta funcționează în sistem deschis servind ca suport unic pentru furnizarea de date, în condițiile legii, pentru toate sistemele informatice care prelucrează date nominale privind persoana fizică.

Cele doua sisteme, manual și informatic, au funcționat în paralel, până în anul 2000, când evidența manuală a devenit o arhivă activă, pentru istoricul datelor cetățenilor români.

Evidența cetățenilor români are drept scop, pe de o parte, cunoașterea populației și a mișcării acesteia pe localități, iar pe de altă parte, comunicarea de date și informații, în temeiul legii.

Ținerea evidenței persoanelor prezintă o deosebită importanță pentru statul român, în sensul cunoașterii si individualizării tuturor cetățenilor țării, de la data nașterii, al desfășurării corespunzătoare a multiplelor raporturi dintre instituțiile statului și cetățeni, în realizarea drepturilor si obligațiilor ce revin atât unora, cât și altora, pentru monitorizarea mișcării populației pe teritoriul țării si, nu în ultimul rând, pentru a veni în sprijinul structurilor Ministerului Afacerilor Interne care desfășoară activități în scopul prevenirii si combaterii infracțiunilor, precum și al instituțiilor cu atribuții în domeniul apărării, siguranței naționale, ordinii și liniștii publice și justiției.

Totodată, evidența persoanelor și actele de identitate servesc cetățenilor pentru a face dovada identității, cetățeniei române, a adresei de domiciliu si a celei de reședință, necesare la valorificarea drepturilor si obligațiilor prevăzute în Constituție, facilitează variatele raporturi juridice între persoanele fizice si oferă informațiile necesare pentru a fi identificați membri de familie, alte rude sau persoane despre care nu se cunosc date de ani de zile.

Evidența cetățenilor români cu domiciliul în România se ține după principiul locului de domiciliu al acestora, iar evidența cetățenilor români cu domiciliul în străinătate după principiul ultimului domiciliu avut în țară și după reședința declarată în România.

Ținerea în actualitate a evidenței persoanelor și eliberarea actelor de identitate precum și a altor documente în sistem de ghișeu unic sunt realizate de către serviciile publice comunitare de evidenta a persoanelor, care funcționează, din aprilie 2005, în subordinea consiliilor locale municipale, ale sectoarelor mun. București, orășenești și comunale, după caz, și a consiliilor județene, respectiv a Consiliului General al municipiului București.

La nivel național, Direcția Generală pentru Evidența Persoanelor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne este abilitată prin lege de a sprijini, îndruma, coordona și controla din punct de vedere metodologic activitatea tuturor serviciilor publice comunitare teritoriale de evidență a persoanelor, de a lua măsuri pentru îmbunătățirea activităților ce intră în sfera sa de competență și de a da dispoziții pe linia muncii specifice.

Atât activitatea Direcției Generale pentru Evidența Persoanelor, cât și cea a serviciilor publice comunitare de evidență a persoanelor are în vedere crearea și respectarea cadrului legal privind ținerea evidenței persoanelor și eliberarea, în sistem de ghișeu unic, a certificatelor de stare civilă, a actelor de identitate, precum și prestarea unor servicii de calitate și în condiții civilizate cetățenilor.

Serviciul Public Comunitar de Evidență a Persoanelor al Județului Arad  s-a înființat ca instituție publică de interes județean, cu personalitate juridică, în subordinea Consiliului Județean Arad,  începând cu data de 01.04.2005, prin Hotărârea Consiliului Județean Arad nr. 180 din 21.12.2004, în conformitate cu prevederile  O.G.  nr. 84/2001 privind înființarea, organizarea și funcționarea serviciilor publice comunitare de evidență a persoanelor, aprobată cu modificări și completări  prin Legea nr. 372/2002, cu modificările și completările ulterioare, și ale H.G nr. 2104/2004 pentru aprobarea Metodologiei privind criteriile de dimensionare a numărului de funcții din aparatul serviciilor publice comunitare de evidență a persoanelor, constituirea patrimoniului și managementul resurselor umane, financiare și materiale, cu modificările și completările ulterioare.

Instituția a fost înființată prin reorganizarea Serviciului de Stare Civilă din aparatul propriu al Consiliului Județean Arad, precum și a Biroului de Evidență a Populației din cadrul Serviciului Județean de Evidență Informatizată a Persoanei din structura Ministerului Administrației și Internelor.

Începând cu data de 23.02.2007, prin Hotărârea nr. 56 din 23.02.2007 a Consiliului Județean Arad, Serviciul Public Comunitar de Evidență a Persoanelor al Județului Arad și-a schimbat denumirea în  „Direcția Județeană de Evidență a Persoanelor Arad”.